luni, 5 decembrie 2016

PE 11 DECEMBRIE IARĂȘI COZI LA SECȚIILE DE VOTARE



Pe 11 decembrie cetățenii români își vor alege reprezentanții în Parlamentul de la București. Un număr mare de cetățeni moldoveni sunt posesori ai pașapoartelor românești deci au posibilitatea de a participa la vot. Potrivit fostului președinte al Comisiei parlamentare pentru comunitățile de români din afara granițelor României, Eugen Tomac, între Prut și Nistru ar locui aproximativ 500 de mii de cetățeni români. De aici. Probabil, Tomac are dreptate.



Nu știm cifra exactă a cetățenilor români care au domiciliul în Republica Moldova.



Știm însă că, pentru alegerile parlamentare din 2016, pe teritoriul Republicii Moldova, statul român va deschide 35 de secții de votare, cu 12 secții mai mult decât pentru  alegerile prezidențiale din 2014. Știm că, în noiembrie 2014, la vot au participat 35 630 de cetățeni români cu domiciliul în Republica Moldova – cea mai mare prezență la vot înregistrată vreodată. Știm că, pentru alegerile parlamentare din acest an, la cele 35 de secții de votare vor fi aduse 87 de mii 500 de buletine de vot.



Nu știm care va fi prezența la vot a moldovenilor care și-au redobândit cetățenia română.

Recent, ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță, a declarat că, pentru a preveni votarea multiplă, la intrarea în secțiile de vot actele de identitate românești vor fi scanate. De asemenea, pentru a putea vota, cetățenii români vor trebui să prezinte actele de identitate care fac dovada domiciliului lor în Republica Moldova. De aici.

După victoria în alegerile prezidențiale a socialistului Igor Dodon viitorul relațiilor bilaterale moldo-române a fost analizat în cadrul Consiliului Suprem de Apărare al Țării. Președintele Iohannis a anunțat că, la CSAT, s-a aprobat un plan de acțiune, pe termen mediu și lung, privind relația București-Chișinău. Potrivit președintelui Iohannis, obiectivul strategic al României este integrarea europeană a Republicii Moldova. De aici.

S-ar crea iluzia că, până la ședința CSAT-ului, statul român nu a avut o strategie dedicată Republicii Moldova și că, pentru politicienii de la București, teritoriul dintre Prut și Nistru a contat doar în calitate de bazin electoral. Să fi fost Moldova o necesitate doar o dată la patru ani, atunci când era confiscată politic doar pentru voturi? Nu vreau să cred asta.



Dar așa iese. Semnalele transmise de domnul Iohannis  instituțiilor statului român le-au impus acestora să adopte o poziție pasivă față de jocurile politice desfășurate la Chișinău. Amintesc că, în ianuarie 2015, președintele Iohannis i-a interzis premierului Victor Ponta să vină la Chișinău pentru a media conflictul dintre PLDM și PDM. Ba mai mult, în noiembrie 2015, domnul Iohannis a respins împrumutul pentru Republica Moldova. De aici. Observ că, și în 2016 președintele României a rămas neschimbat pe relația cu Moldova: la începutul lui octombrie, domnia sa a declarat, cu subiect și predicat, că România nu se va implica în campania electorală din Republica Moldova. De aici.



Sunt sigur că, la ședința CSAT-ului s-a elaborat un plan de acțiune care ține cont, atât de realitățile actuale din contextul politic european, cât și de rezultatul alegerilor prezidențiale moldovenești și, probabil,  de menținerea stabilității politice existente la Chișinău. Domnul Iohannis a declarat că Palatul Cotroceni își asumă responsabilitatea pentru implementarea acestui plan și că  va crea un grup de lucru inter-instituțional.

Doar că, politica e cinică și se face pe cifre. Potrivit sondajelor de opinii scorurile electorale arată că, PSD-ul, împreună cu ALDE, are șanse reale de a reveni la Palatul Victoria. Probabil, echipa Dragnea/Tăriceanu știe deja numele viitorului premier al României. Nu va fi domnul Băsescu.

Nu cred că președintele Iohannis se va împotrivi dorinței viitorului prim ministru de a avea un cuvânt de spus la alcătuirea nominală a acestui grup de lucru inter-instituțional. De asta, strategiile Palatului Cotroceni destinate Republicii Moldova trebuie privite cu prudență. Ca nu cumva, teritoriul dintre Prut și Nistru, să rămână confiscat, pentru PNL ori PMP.


Nu mă aștept ca basarabenii dintre Prut și Nistru să participe în număr mare la alegerile parlamentare din duminca  lui 11 decembrie. Un număr foarte mare de participanți basarabeni la acest scrutin electoral ar presupune o viciere a votului. Procesul de scanare al actelor de identitate românești și posibila însemnare a adreselor locale ale basarabenilor care și-au redobândit cetățenia română nu va crea o fluidizare a votului ci, dimpotrivă, va face cozi în fața secțiilor de votare. Apropo, de ce e nevoie de prezentarea documentelor de identitate locale? Pentru înregistrarea adreselor cetățenilor români din Moldova? Cine are nevoie de această evidență?

Foto - InquamPhotos/Octav Ganea

Gabriela Firea, Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea la demonstrațiile prilejuite de Ziua Națională a României

sâmbătă, 3 decembrie 2016

ȘI CE SĂ CAUTE DODON LA RECEPȚIA DE 1 DECEMBRIE



Presa de la Chișinău scrie că, președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, a preferat pe 1 decembrie, Ziua Națională a României, să meargă la un concert susținut de o interpretă din Federația Rusă, în loc să dea curs invitației la recepția oferită de Ambasada României în Republica Moldova. Ziariștii moldoveni afirmă că, prin lipsa lui de la recepția oficială oferită de ambasadorul român, președintele ales ar fi dat dovadă de lipsă de tact diplomatic, deoarece domnul Dodon a promis relaţii bune cu statele Uniunii Europene, inclusiv cu România. De aici.

Nu cred că, pentru lipsa lui Dodon de la recepția oficială, ambasadorul României la Chișinău are motiv serios de supărare: Igor Dodon este doar președintele ales, el încă nu a fost investit. Domnul Dodon, ca și întreg corpul diplomatic acreditat la Chișinău, își dă seama de acest lucru. Așa că, acuzațiile la adresa lui îmi par înainte de vreme. 

Nici președintele Klaus Iohannis nu a dat semne că ar fi extrem de supărat că cetățenii moldoveni l-au preferat pe Dodon în detrimentul Maiei Sandu. De ce ar face-o? Moldovenii dintre Prut și Nistru, și nu cetățenii României, poartă responsabilitatea alegerii lor. La conferința de presă care a urmat ședinței CSAT, președintele statului român a lăsat să se înțeleagă că, indiferent de cine se află în fruntea statului moldovean, obiectivul strategic al României este integrarea europeană a Republicii Moldova. De aici.

Sunt sigur că planul de acțiune al României ține cont de realitățile actuale din contextul politic european, de rezulatatele alegerilor prezidențiale moldovenești și de menținerea stabilității politice actuale existente în Moldova. Iohannis a declarat că pentru implementarea planului va crea un grup de lucru interinstituțional în care vor fi incluși reprezentanți ai  MAE, SIE, SRI și ai Palatului Cotroceni. 

Grupul de lucru va fi creat până sau după alegerile parlamentare din 11 decembrie? Ce se va întâmpla dacă viitorul locatar al Palatului Victoria, probabil un expenent PSD/ALDE, va dori să aibă și el un cuvânt de spus la alcătuirea componenței nominale a acestui grup? Nu cred că președintele României ar avea de ce să se  împotrivească unei atare doleanțe a viitorului premier al României. Atât timp cât nu știm numele viitorului prim ministru de la București, strategiile Palatului Cotroceni destinate Republicii Moldova trebuie privite cu circumspecție. 

Prudență de care a dat dovadă domnul Dodon. Până la punerea în aplicare a planurilor românești pentru Moldova va mai dura un pic.  În schimb, se știe că, după investire, președintele Dodon va face prima sa vizită oficială la Moscova, unde se va întâlni cu președintele Putin. Ziariștii afirmă că există toate șansele ca, în cadrul acestei vizite, embargoul rușilor la produsele agricole moldovenești să fie anulat. De aici.

Declarațiile jurnaliștilor se bazează pe rezultatul ședinței Comisiei moldo-ruse de cooperare economică care au avut loc la sfârșitul lunii noiembrie la Moscova. În cadrul conferinței de presă care a urmat acestei ședințe, vicepremierul rus Dimitri Rogozin a spus că este mulțumit de consensul la care s-a ajuns și că domnul Dodon este așteptat la Moscova. Rogozin a subliniat că vizita va constitui un motiv important pentru continuarea dialogului. Oficialul rus a spus că o parte din subiecte au fost amânate intenționat, pentru a fi discutate cu președintele Republicii Moldova. În cadrul întâlnirii Putin-Dodon vor fi abordate chestiuni care țin de ridicarea embargoului rusesc și cele care țin de amnistierii migranților moldoveni, care au încălcat regimul de ședere în Federația Rusă. De aici.

Domnul Dodon știe că pe Putin nu îl costă nimic să ridice embargoul rus la adresa produselor moldovenești. Pentru uriașa piață de desfacere din Federația Rusă, cantitatea totală a acestor produse nu reprezintă un pericol. Dar bunavoința lui Putin față de Republica Moldova, are un preț. Probabil, neprezentarea lui Dodon la recepția oferită de Ambasada României face parte din acest preț.   

Dacă vicepremierul moldovean Octavian Calmâc a găsit un consens cu Dimitri Rogozin și rezultatele de la Moscova sunt relativ pozitive pentru Chișinău, același lucru îl putem spune și despre rezultatele vizitei la Bruxelles a premierului Pavel Filip.
Bilanțul acestei vizite ține de recâștigarea încrederii în Moldova. Altfel cum putem interpreta faptul că statul moldovean primește 45 de milioane de euro suport bugetar rapid?  Dacă la începutul anului premierul Filip avea parte la Bruxelles doar de priviri neîncrezătoare iată că acum domnia sa aduce de acolo alte 100 de milioane de euro asistență macrofinanciară. Probabil este vorba de faptul că Foaia de Parcurs primită la începutul lui 2016 a fost îndeplinită și de semnarea noului Acord cu FMI-ul, dar și de faptul că, vor unii sau nu, membrii coaliției majoritare parlamentare au demonstrat suficient curaj pentru a susține reformele.

Unii comentatori politici bucureșteni, atunci când vorbesc despre ceea ce se întâmplă între Prut și Nistru, spun că politicienii de la Chișinău sunt duplicitari și că nu poți să fii în aceiași barcă și cu Moscova și cu Bruxelles-ul. Puțini sunt comentatorii de la București care au locuit zi de zi în Moldova. De asta, concluzia lor este falsă. Nu este vorba de duplicitate ci de negociere, pierderi calculate și consens. Continuarea existenței unui stat pe teritoriul căruia se află o falie civilizațională poate avea loc doar prin tratative. Politica multivectorială pe care, de vreo 25 de ani, politicienii moldoveni o pun în aplicare este cea a supraviețuirii. Observăm că încă dă rezultate.

miercuri, 30 noiembrie 2016

DE CE MOLDOVA PLĂTEȘTE PENTRU OFIȚERII ARMATEI SOVIETICE ?



Știați că, până în anul 1990, la Chișinău, era amplasat Cartierul General al Direcției Sud-Vest al Armatei Sovietice? De aici.


În 1983, Biroul Politic al Comitetului Central al PCUS a aprobat un plan de mobilizare al forțelor militare a țărilor membre Tratatului de la Varșovia, planul  prevedea dezvoltarea unei direcții operative și stategice, de răspuns al Armatei Sovietice la declarațiile războinice făcute în perioada respectivă de către președintele american Ronald Reagan. În cazul unei situații de conflict între blocul militar sovietic și țările NATO, Cartierul General al Direcției Sud-Vest era răspunzător, în caz de necesitate, să pună în aplicare o ofensivă militară în direcția statelor din Balcani, Turcia și Italia. Se spune că, potrivit acestor planuri, trupele Tratatului de la Varșovia, conduse de Armata Sovietică ar fi trebuit să cucerească strâmtoarea Bosfor în aproximativ 48 de ore. Acest punct de comandă a fost dislocat în Chișinău, în cartierul Telecentru, acolo unde s-a construit un complex militar gigant. Actualmente, în acest loc se află Ministerul Apărării al Republicii Moldova.



Primul, și ultimul comandat al acestui Cartier General, generalul de armată Ivan Alexandrovici Gherasimov, la preluarea acestui punct de comandă a insistat ca ofițerii sovietici veniți în capitala moldovenească să fie asigurați cu apartamente. Blocurile construite în jurul fostelor unități militare de pe strada Vasile Lupu din Chișinău au fost destinate acestor ofițeri. Potrivit unor date, în punctul de comandă al Direcției Sud-Vest activau câteva sute de înalți ofițeri, 48 dintre ei aveau gradul de general. De aici.


Dispariția Uniunii Sovietice a făcut ca o bună parte din efectivul acestui comandament să rămână în calda Moldovă, nu au vrut să plece în locurile friguroase din Federația Rusă. Ei au obținut cetățenia moldoveană și au trecut în componența nou constituitei Armatei Naționale a statului moldovean. Alții, cu bună pregătire în domeniul operativ-informativ, s-au transferat în structurile noului Minister al Securității, actualul Serviciu de Informații și Securitate. Majoritatea acestor înalți ofițeri sovietici beneficiază în prezent de pensii de lux. Unii dintre ei, deja la pensie, s-au implicat în viața politică din Republica Moldova, de unde continuă să își protejeze acest beneficiu lunar.


Un raport al Curții de Conturi din Republica Moldova, efectuat în anul 2015, arată că pensiile speciale destinate foștilor lucrători din instituţiile de forță, (Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Serviciul de Informații și Securitate), reprezintă 9 la sută din cheltuielele totale ale sistemului de pensii din Republica Moldova, numărul acestor pensionari de lux constituie 3% din totalul pensionarilor moldoveni. Peste 55 % din bugetul de apărare al Republicii Moldova se duce pentru plata acestor pensii speciale, majoritatea acestor pensionari au activat în fosta Armată Sovietică sau KGB. De aici


Autorii raportului Curții de Conturi au arătat că, beneficiarii acestor pensii speciale au avut o perioadă mică de achitare a contribuțiilor către fondul de pensii, că instituțiile de forţă nu au o evidenţă clară a celor care primesc aceste pensii (numărul lor fiind secret de stat), că nu există o claritate în actele din dosarele beneficiarilor „elitari" și nu se ştie câţi dintre ei sunt decedaţi. 
Într-un interviu acordat publicației Timpul în anul 2015, ministrul Ruxanda Glavan (pe atunci ministrul muncii) a spus că cei care beneficiază de pensii speciale, de peste 12 mii de lei, nu sunt nici președinți de țară, nici foști deputați. De aici.


Devine clar că printre motivele de deces al sistemului de pensii din Republica Moldova se află și numărul mare de beneficiari ai pensiilor speciale. Probabil, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova are o evidenţă clară a celor care, până în anul 1989, au activat împotriva adoptării limbii și alfabetului românesc, împotriva suveranității și independenței statului moldav. Observ că nu există voinţa politică pentru ca identitatea celor care au luptat împotriva acestor idealuri naționale să fie făcută publică, dimpotrivă, aceștia beneficiază de pensii de lux și sunt protejați prin secret de stat.  Vi se pare echitabil?


Doar că, prin reforma sistemului de pensii, primul ministru Pavel Filip, a pus problema extrem de simplu - apărarea trebuie să fie apărare, iar fondul de pensii - fond de pensii. În caz contrar, ministerele de forță și justiția, se transformă în instituții care protejează și fabrică pensionari de elită. Da, pensia unui procuror, a unui militar, ori a unui lucrător din serviciul de informații, ar trebui să fie una mai mare. Dar nu una de lux. O minima moralia trebuie respectată.